GANS CO2 TELOMER = O strategie pentru intinerire

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina 2009 a fost acordat echipei formate din Elizabeth H. Blackburn, Carol W. Greider și Jack W. Szostak pentru descoperirea „modului in care cromozomii sunt protejati de telomeri si enzima telomeraza”

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina din anul 2009 este acordat a trei oameni de stiinta care au rezolvat o problema majora in biologie: modul in care cromozomii pot fi copiati intr-un mod complet in timpul diviziunilor celulare si cum sunt protejati impotriva degradarii. Laureatii Nobel au aratat ca solutia se gaseste in capetele cromozomilor – telomerii – si intr-o enzima care le formeaza – telomerază.

Moleculele lungi, asemanatoare cu firul de ADN care poarta genele noastre, sunt impachetate in cromozomi, telomerii fiind capacele la capatul lor. Elizabeth Blackburn si Jack Szostak au descoperit ca o secventa unica de ADN telomerii protejează cromozomii de degradare. Carol Greider si Elizabeth Blackburn au identificat telomeraza, enzima care produce ADN telomeric. Aceste descoperiri explică modul in care capetele cromozomilor sunt protejate de telomeri si ca sunt construite de telomeraza.

In cazul in care telomerii sunt scurtati, celulele imbatranesc. În schimb, daca activitatea telomerazei este ridicata, lungimea telomerilor este mentinuta, iar senescenta celulara este întarziata. Acesta este cazul in celulele canceroase, care pot fi considerate a avea o viata vesnica. Anumite boli mostenite, prin contrast, se caracterizeaza printr-o telomeraza defecta care duce la deteriorarea celulelor. Acordarea Premiului Nobel recunoaste descoperirea unui mecanism fundamental in celula si o descoperire care a stimulat dezvoltarea de noi strategii terapeutice.

Telomerul misterios

Cromozomii contin genomul nostru in moleculele lor de ADN. Inca din anii 1930, Hermann Muller (Premiul Nobel 1946) si Barbara McClintock (Premiul Nobel 1983) au observat ca structurile de la capetele cromozomilor, așa-numitele telomeri, pareau sa impiedice cromozomii sa se ataseze unul pe celalalt. Ei banuiau ca telomerii ar putea avea un rol de protectie, dar modul in care acestea au functionat a ramas o enigma.

Atunci cand oamenii de stiinta au inceput sa inteleaga cum au fost copiate genele, in anii 1950 sa prezentat o alta problema. Atunci cand o celula este pe cale sa se imparta, moleculele de ADN, care contin cele patru baze care formeaza codul genetic, sunt copiate, pe baza de ADN, de catre enzimele ADN polimerazei. Cu toate acestea, pentru una dintre cele doua fire ADN, exista o problema ca nu se poate copia chiar sfârsitul firului. Prin urmare, cromozomii trebuie să fie scurti si de fiecare data cand o celula se imparte – dar de fapt nu este de obicei cazul.

Ambele probleme au fost rezolvate cand laureatii de la Nobel din anul 2009 au descoperit cum functioneaza telomerii si au gasit enzima care o copiaza.

Telomerii ADN protejeaza cromozomii

In faza incipienta a carierei sale de cercetare, Elizabeth Blackburn a cartografiat secvente de ADN. Cand studiaza cromozomii Tetrahymena, un organism ciliat unicelular, ea a identificat o secventa ADN care a fost repetata de mai multe ori la capetele cromozomilor. Funcția acestei secvente, CCCCAA, a fost neclara. In acelasi timp, Jack Szostak a făcut observatia ca o molecula de ADN liniar si un tip de minicromozom este degradata rapid atunci cand este introdusa in celule de drojdie.

Blackburn si-a prezentat rezultatele la o conferinta din 1980. Au capturat interesul lui Jack Szostak si el și Blackburn au decis sa efectueze un experiment care sa treaca granitele dintre specii foarte indepartate (Fig.2). Din ADN-ul lui Tetrahymena, Blackburn a izolat secventa CCCCAA. Szostak a cuplat-o cu minicromozomii si le-a pus inapoi in celule de drojdie. Rezultatele, publicate in 1982, au fost uimitoare – secventa de ADN telomer a protejat minicromozomii de degradare. Ca ADN telomeric dintr-un organism, Tetrahymena, cromozomi protejati intr-unul complet diferit, drojdie, acest lucru a demonstrat existența unui mecanism fundamental nerecunoscut anterior. Ulterior, a devenit evident ca ADN-ul telomerilor cu secventa caracteristica este prezent in majoritatea plantelor si animalelor, de la amoeba la om.

O enzima care construieste telomeri

Carol Greider, apoi un student absolvent, si supraveghetorul ei, Blackburn, au inceput sa investigheze daca formarea ADN-ului telomerilor se datoreaza unei enzime necunoscute. In ziua de Craciun, 1984, Greider a descoperit semne de activitate enzimatica intr-un extract de celule. Greider și Blackburn au numit enzima TELOMERAZA, au purificat-o si au aratat ca aceasta consta atat in ​​ARN, cat si in proteina (Figura 3). Componenta ARN sa dovedit a contine secventa CCCCAA. Acesta serveste ca sablon atunci cand telomerul este construit, in timp ce componenta proteica este necesara pentru lucrarile de constructie, adica activitatea enzimatica. Telomeraza extinde ADN-ul telomerilor, oferind o platforma care permite polimerazelor ADN-ului sa copieze intreaga lungime a cromozomului fara a pierde partea finala.

Telomerii intarzie imbătranirea celulei

Oamenii de stiinta investigheaza acum ce roluri ar putea juca telomerii.

Aceste descoperiri au avut un impact major in cadrul comunitatii stiintifice. Multi oameni de stiinta au speculat ca scurtarea telomerilor ar putea fi motivul imbatranirii, nu numai in celule individuale, ci si in organism ca intreg. Dar procesul de imbatranire sa dovedit a fi complex si acum se crede ca depinde de cativa factori diferiti, telomerul fiind unul dintre ei. Cercetarea in acest domeniu rămane intensa.

Majoritatea celulelor normale nu se divizeaza frecvent, prin urmare cromozomii lor nu sunt expusi riscului de scurtare si nu necesita activitatea telomerazei ridicata. Dimpotriva, celulele canceroase au capacitatea de a diviza infinit si totusi sa-si pastreze telomerii. Cum evita senescenta celulara? O explicatie a devenit evidenta prin constatarea faptului ca celulele canceroase au adesea activitate crescuta de telomeraza. Prin urmare, sa propus ca cancerul sa fie tratat prin eradicarea telomerazei. Mai multe studii sunt in curs de desfasurare in acest domeniu, inclusiv studii clinice de evaluare a vaccinurilor indreptate impotriva celulelor cu activitate telomerazica crescuta.

Unele boli mostenite sunt acum cunoscute ca fiind cauzate de defectele telomerazei, incluzand anumite forme de anemie aplastica congenitala, in care diviziunea celulara insuficienta in celulele stem ale maduvei osoase duce la anemie severa. Anumite boli mostenite ale pielii si ale plămanilor sunt, de asemenea, cauzate de defectele telomerazei.

In concluzie, descoperirile lui Blackburn, Greider și Szostak au adaugat o noua dimensiune ințelegerii noastre despre celula, au aruncat o lumina asupra mecanismelor bolii si au stimulat dezvoltarea de noi terapii potențiale.

Tehnologia Spatiala Magravs

Corpul nostru este o colectie de milioane de campuri magnetice dinamice care s-au adunat si interacționeaza pentru a forma o plasma pe care o definim drept corpul uman. Aminoacizii, proteinele, muschii, oasele, pielea, sangele sunt toate puncte forte. Campurile MaGrav (campuri magnetice si gravitationale) sunt Plasme individuale care se combina pentru a crea corpul.

Cu aceasta noua intelegere, incepem sa aflam ca boala din organism este pur si simplu un dezechilibru în câmpurile MaGrav, fie că este ficat, inimă sau creier. Folosind Stiinta campurilor suntem in stare sa procesam corpul folosind diferite dispozitive pe care Fundatia Keshe le-a dezvoltat. Aceasta tehnologie ne permite sa cream campuri Magrav in jurul corpului. Corpul este apoi capabil sa ia ceea ce are nevoie din acest mediu si sa se restabileasca intr-o stare echilibrata.

Fundatia Keshe a elaborat o metoda prin care dioxidul de carbon (CO2) poate fi extras din aer prin metode simple si transformat intr-o stare solida in domeniul nanometric (nano-stare solida). Producerea CO2 GANS se face atunci cand carbonul din aer se alătura cu oxigenul unei solutii de apa sarata. Intr-un fel de bule de plasma, constand din campuri magnetice si gravitationale, aceasta conjunctie este adusa intr-o forma cristalina. Aceste cristale absorb lumina (campurile) si stocheaza si le elibereaza in functie de cerere. Fiecare cristal este ca un soare! Nano-materialele in starea GANS sunt materialele cele mai superconductoare pe care le-am cunoscut vreodata.

GANS este abrevierea pentru „GAz in stare Nano-Solida”.

Starea de GANS a materiei este starea materiei in care gazul atomic devine singurul atom solid al lui insuși, sau ceea ce noi am numit “gaz in stare nano a materiei”, sau scurtat “GANS” al aceluiasi element. Starea de Gans a materiei este dependenta doar de puterea campurilor gravitationale si Magnetice interne, si in același timp campurile Gravitationale si Magnetice ale materiei sunt mai puternice decat puterea campurilor Gravitationale si Magnetice ale mediului acesteia.

Diferenta dintre GANS atomic si nano gazul materiei, consta in faptul ca GANS-ul unui atom reprezinta starea libera tridimensionala a materiei datorita interactiunii campului Magnetic si Gravitational.

Procesul de productie GANS, dezvoltat de Fundatia Keshe, lucreaza pentru producerea de CO2 GANS, dar si pentru alte tipuri de GANS. Desenul (Formarea GANS) prezinta schematic dezvoltarea GANS, a carei baza este cuprul brut. In prima etapa a procesului de formare a GANS, cuprul este acoperit cu nano. In timpul procesului de acoperire se formează spatii intre atomi si sunt create nano-straturi cu nano-fire (vezi procesele de nano-acoperire). Nano-cupru in interactiune cu o placa de zinc, intr-o solutie de apa sarata, creeaza GANS CO2, care se așeză si se colecteaza in partea de jos a recipientului (reactor).

Metode GANS CO2 TELOMER

Transmutari – Transportari – Transformari

Metoda simpla si mai sigura de a crea GANS TELOMER, este metoda cu reactorul GANS CO2 si Aminoacizi. Aici puteti decide, daca pulberile sau bucătile mici de substante sau lichidele substantelor, pot sa creeze o activitate inalta de activare a telomerazei, intr-o productie de GANS CO2 sau daca adăugati acele substante active intr-un reactor GANS CO2 deja finalizat. Procesul este foarte simplu si trebuie sa fie experimentate toate oportunitatile, care este mai bine si cu ce substante. Dupa o lunga perioada de cercetare, am selectat mai mult de 120 de substante care activeaza telomeraza.

Experiment de activare a telomerazei cu GANS CO2 Telomer.

Perioada: Februarie – Martie 2019

Metoda: Reactor GANS CO2 + 30 substante active.

Recipientele cu GANS CO2 Telomer au fost oferite cadou ca un Martisor plasmatic, in luna Martie 2019 doamnelor si domnisoarelor care au participat la cursurile de educatie stiintifica realizate in orasele Cluj-Napoca, Sibiu si Deva.

In acest moment cercetatorii Plasma Romania au intentia de a realiza experimentul nr.2 de activare a telomerazei, dupa ce au fost primite primele confirmari pozitive de la persoanele care au testat pe termen scurt substanta activa GANS CO2-T (varianta 1).

Material de studiu – GANS CO2 Telomer

Conditiile de participare la experiment sunt necesare de a fi realizate pas cu pas, iar in functiie de donatiile primite, fiind o procedura care depaseste bugetul asociatiei, putem masura efectele in laboratorul Life Long din Spania.

Experimentele vor fi realizate sub indrumarea medicilor romani rezidenti la Institutul Spatial al Fundatiei Keshe, iar rezultatele vor fi directionate catre platformele de educatie ale Fundatiei Keshe. https://testimonials.keshefoundation.org/

Persoanele care doresc sa se inscrie pentru experimentarea GANS CO2 Telomer (varianta 2) cu peste 100 de substante active, atent selectionate, sunt rugate sa isi arate intentia la adresa de email cu Subiectul ,,TELOMER’’.

Perioada de testare incepe in luna Mai 2019.

GANS CO2 Telomer si masuratorile in laborator.

Cu sediul in Madrid, Life Long a apărut ca lider mondial in masuratorile si testele telomerilor si telomerazelor. Life Long ofera servicii in diverse sectoare, cum ar fi farmaceutice, biotehnologie si nutritie printre altele.

In plus, Life Long colaboreaza cu numeroase institutii stiintifice si spitale pentru a-si sustine eforturile de cercetare si investigatie. In plus, testul propriu de diagnosticare este oferit direct publicului larg prin intermediul medicilor ca un biomarker al sanatătii generale si varstei biologice.

Infiintata in 2010, Life Long este un spin-off al celui mai prestigios centru de cercetare din Spania, Spain National Cancer Research Center si singura companie din lume capabila sa masoare telomerii individual la nivel cromozomial celula-cu-celula.

Life Long este unul dintre putinele laboratoare din Europa care urmeaza sa fie certificate CLIA de catre Agentia FDA (Agenția CMS) din S.U.A. si sunt acreditate ISO 15189. Lungimea telomerilor masurata prin proprietatea Telomere Analysis Technology® (TAT®) a fost stabilita drept cel mai precis indicator al imbătranirii celulare, cea mai bună abordare a estimarii varstei biologice si un instrument de cercetare si dezvoltare util pentru dezvoltarea produsului.

Pe scurt, tehnologiile Life Lung sunt: TAT®: Metoda Q-FISH validata pentru masurarea lungimii telomerilor, care furnizeaza informatii despre:

– Lungimea telomerilor in perechi de kilobaze
– Frecventa lungimii telomerilor (distributia histogramei complete)
– Procentul de telomeri scurti
– lungimea medie si medie a telomerilor
– lungimea telomerilor percentilului 20

Q-TRAP: Optimizat si industrializat pentru a masura activitatea telomerazei in extractele celulare.
TELOMAPPING®: determina lungimea telomerilor in biopsii de tesuturi solide.
TRF: O alta tehnologie disponibila pentru masurarea lungimii telomerilor in ADN.

Aceste masuratori pot fi combinate cu tehnicile moleculare actuale pentru a evalua eficacitatea terapiilor in dezvoltarea si produsele promovate in prezent, controlul calitatii celulelor stem si ca biomarker insotitor.

Referinte:

Szostak JW, Blackburn EH. Clonarea telomerezelor de drojdie pe vectori plasmizi liniari. Cell 1982; 29: 245-255.
Greider CW, Blackburn EH. Identificarea unei activitati specifice de transfer a telomerilor in extracte Tetrahymena. Cell 1985; 43: 405-13.
Greider CW, Blackburn EH. O secventa telomerica in ARN a telomerazei Tetrahymena necesara pentru sinteza repetata a telomerilor. Nature 1989; 337: 331-7.

https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/2009/press-release/

http://biotech-spain.com/en/directory/life+length+/

https://en.kfwiki.org/wiki/KF_Wiki

https://plasmaromania.ro/2018/11/01/starea-de-gans/